OK
X
bănuielnic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (bănuială + -nic)
1.
care
este
înclinat
să
bănuiască,
care
cade
ușor
la
bănuială;
bănuitor.
2.
care
inspiră
neîncredere,
bănuieli;
suspect.